Prima zi de școală

   Dragă părinte,

 

Prima zi de școală este una plină de emoții, întrebări, entuziasm, bucurie, nerăbdare…

Oare unde dispar toate acestea până la final de an școlar? Oare de ce se stinge atât de repede „flacăra” din prima zi de școală?

Îmi aduc aminte fiecare „prima zi de școală” din viața mea… (voi reveni cu alt articol legat de aceste povești).

Prima zi de școală este un test, un test pe care îl susțin părinții și copiii lor, împreună. Doar că, mulți dintre noi, înțelegem greșit… testul nu se încheie odată cu festivitatea de deschidere a noului an școlar. Testul se încheie în ultima zi de școală, la festivitatea de închidere a anului școlar.

Testul nu vine cu puncte din oficiu, nici cu explicații suplimentare, nici nu se finalizează cu o notă. Media finală a copilului tău sau premiul pe care îl obține reprezintă doar vârful unui iceberg. Nu voi insista pe ceea ce vedem conturat așa frumos pe social media: flori, coronițe, diplome, zâmbete… Voi insista, în cele ce urmează, pe ceea ce contează de fapt, ceea ce nu se vede, dar face parte din testul de evaluare pe care părinții și copiii îl susțin din septembrie și până în iunie.

 

1. Comunicarea părinte-copil

Încurajați copiii să-și exprime gândurile și sentimentele. Ascultați-i cu atenție și fără să îi judecați. Nu vă opriți doar la prima zi de școală sau la celebra: cum a fost azi la școală, ce notă ai luat?

Dumneavoastră cum vă simțiți dacă schimbați locul de muncă, dacă se schimbă șeful, dacă vi se schimbă colegul de birou sau sarcinile?
Ei bine, cu atât mai mult ei au nevoie de ajutorul nostru, al părinților, să îi ascultăm în liniște, cu răbdare, adresându-le întrebări pentru a putea înțelege tot cotextul.
Dumneavoastră cum vă simțiți la muncă dacă ați făcut o greșeală în sarcina importantă pe care ați primit-o și mergeți să îi mărturisiți șefului sau angajatorului? Ați vrea să fie blând, să vă spună că se mai întâmplă, că vă înțelege, că există soluții, așa-i???
Cu siguranță asta au și ei nevoie să audă.

 

2. Timp de calitate părinte-copil 

A petrece timp în fața televizorului la o emisiune TV NU este timp de calitate, a sta pe canapea, fiecare cu telefonul lui, NU este timp de calitate, a petrece timp în mașină în drum spre o activitate extrașcolară NU este timp de calitate.

Stabiliți momente în care să vă bucurați de activități comune, fie că este vorba de o plimbare în parc sau de gătit împreună. Puteți învăța un joc de societate, puteți practica un sport împreună, puteți stabili o seară de pizza și povești.

 

3. Fii un model pozitiv

Sunt uimită când aud conversațiile copiilor, sunt șocată să aud/văd scrise expresii… care nu ar trebui să existe în vocabularul unui copil. Ne plângem că elevii sunt răi între ei sau că sunt șicanați la școală de alți colegi (ca să nu mai vorbim de prea discutatul: bullying).
Oare unde aud ei aceste expresii? Oare de unde le știu? Oare nu tot de la noi, adulții? Ați fost atenți ce răspunsuri se trimit pe grupurile de părinți, ce reacții au alți adulți la greșelile profesorilor, părinților, elevilor? Oare ați citit comentarii din diverse  grupuri de părinți sau din diverse postări de pe social media? Ei bine… ei de acolo se “inspiră”.
Demonstrați prin propriul comportament valorile și atitudinile pe care doriți să le vedeți la copii. Comportamentul nostru influențează cum se vor comporta copiii. Haideți să le arătăm, să îi învățăm cum să reacționeze în diferite situații și cum să fie empatici.

 

4. Încurajați curiozitatea și învățarea continuă

Poate că ar trebui să ne mutăm persectiva, iar când copilul ajunge de la școală, întrebarea să fie: ce ai învățat interesant astăzi? Ce îmi spui nou?
Dacă doar bombănim de pe margine sistemul de educație, guvernul, cadrele didactice și ținem în brațe celebra replică: cine a-nvățat și-a ajuns bine? atunci nu vom face altceva decât să îi descurajăm.

Încurajați copiii să pună întrebări, să fie politicoși când își expun punctul de vedere, să ceară argumente pro și contra și să exploreze domenii noi. Nu este vorba doar de rezultate academice, ci și de dorința de a învăța și a descoperi.

 

5. Stabiliți așteptări realiste

Bine, bine… dar cea mai mare notă din clasă care a fost? Vezi… tu de ce nu ești primul? Fratele tău de ce poate? De ce ai greșit? De ce nu ai 10 pe linie?
Dumneavoastră ați avut 10 pe linie la materia X, la care cereți acum maximul de la copil? Da, dar erau alte vremuri… Ei bine, și ei sunt alți copii și trăiesc alte vremuri.

Fiecare copil este unic. Evitați presiunea de a-i compara cu alții și încurajați-i să-și atingă potențialul propriu. Nu faceți din școală doar o “vănătoare de note/medii”. Nu acesta este rolul școlii. Stabiliți de comun acord rezultate pe care copilul le poate atinge astfel încât evaluările să nu devină o frustrare pentru el.

Nu vă concentrați doar pe note și rezultate. Apreciați și încurajați efortul, progresul și îmbunătățirile mici. Acestea sunt pași importanți în dezvoltarea copilului.

Discutați despre visele și aspirațiile copilului și cum puteți lucra împreună pentru a le realiza. Stabilirea unor obiective comune consolidează relația părinte-copil și oferă motivație.

 

6. Sprijiniți-i, mai ales când le este greu

Oare există vreun adult care are să aibă 365 de zile perfecte, în care să nu greșească absolut nimic? Acceptați că nu toate zilele sunt perfecte. Fiți flexibili în așteptări și arătați îngăduință atunci când apar greșeli. În loc să criticați greșelile lor, folosiți-le ca oportunități de învățare. Arătați-le că este în regulă să greșească și să învețe din asta.

 

7. Învățați-i să fie responsabili 

Ajutați-i să devină independenți în gândire și acțiuni, oferindu-le responsabilități potrivite vârstei lor: curățenie în camera lor, să aibă grijă de un animal, să tundă iarba, să ude florile, să meargă la cumpărături, să își administreze banii etc.

Permiteți-le copiilor să își asume responsabilități și să ia decizii corespunzătoare vârstei lor, aceasta le va întări încrederea și independența.

 

8. Sprijiniți-le pasiunile și interesele

Am avut la pregătire o fată care practica un sport de performanță. Respect pasiunile elevilor mei, înțeleg că unii petrec multe ore antrenându-se și dau tot ce au mai bun. Însă am întrebat-o pe această fată cum rezistă mama ei atunci când îi vede vânătăile de pe corp sau când vede că își ia bătaie de la altă fată. Am înțeles din răspunsul ei că mama nu doar că acceptase acest sport, dar o susținea și o sprijinea în visul fetei.
Activitățile lor preferate pot dezvolta abilități sociale și de leadership și pot oferi o pauză sănătoasă de la studiile academice.

Fiți alături de copii în activitățile care îi pasionează. Fie că este vorba de sport, muzică sau artă, susținerea voastră le va crește încrederea în sine și le va arăta că le respectați alegerile.

 

9. Creați un mediu stabil și sigur

Asigurați-vă că acasă este un loc sigur și stabil unde copiii se pot relaxa, se simt protejați, respectați și ascultați. Deveniți refugiul lor. Nu acceptați ca altceva sau altcineva să fie refigiul lor.

Asigurați-vă că acasă există un spațiu liniștit și organizat pentru studiu. Un mediu propice învățării poate îmbunătăți concentrarea și performanța academică. Asigurați-vă cu blândețe că ei învață sau se relaxează, nu că vă păcălesc și sunt în alte activitări care nu sunt potrivite pentru vârsta lor.

 

10. Arătați-le afecțiune

Ce poate fi mai frumos ca la finalul unei zile obositoare și stresante să primești o îmbrățișare caldă de la cineva drag din familia ta? Ce poate fi mai frumos decât o mângâiere din partea unei mame sau un zâmbet cald din partea unui tată?
Nu subestimați puterea unei îmbrățișări sau a unor cuvinte de încurajare. Afecțiunea și susținerea emoțională sunt fundamentale.

Așadar, părinții pot construi o relație solidă și pozitivă cu copiii lor, care va contribui nu doar la succesul academic, ci și la o dezvoltare armonioasă și fericită. Să avem în vedere că anii de școală nu sunt doar despre notele/calificativele uitate în timp, ci despre rezultatele care contează cu adevărat: oameni de bine care luminează în această lume!

           Să creșteți frumos în noul an școlar!